1. Condiţii de înscriere

2. Obiectivele şcolii de detectivi particulari

3. Acte necesare pentru înscriere

5. Perspective profesionale

                               Începe acum

       În ţările occidentale, profesia de detectiv particular are deja o tradiţie, un trecut istoric, o conotaţie aparte, fiind ceva obişnuit atât pentru omul de afaceri, cât şi pentru cetăţeanul de rând.

       În România, profesia de detectiv particular este în faza de pionierat, drumul fiind deschis odată cu apariţia Legii nr. 329 din 2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, prin care se statuează cadrul legislativ adecvat pentru practicarea activităţilor specifice acestei profesii.

       La noi, activitatea detectivului particular este cunoscută mai mult din filme, seriale TV şi romane poliţiste, precum şi din activitatea societăţilor specializate de detectivi existente legal.

Acum, problematica activităţii detectivului particular interesează, atât din perspectiva celor care, eventual, ar dori să îmbrăţişeze această profesie, cât şi din perspectiva celor care ar dori să beneficieze de serviciile oferite de această profesie.

Simplist s-ar putea afirma că profesia de detectiv particular este una ca oricare alta, unde se cer întrunite anumite condiţii prevăzute de lege.

Ceea ce trebuie subliniat este nu numai atractivitatea profesiei, ci o serie de alte elemente necesare pentru a asigura viabilitatea opţiunii de a îmbrăţişa activitatea de detectiv particular, plusul de calităţi pe care trebuie să le întrunească o persoană pentru a reuşi în profesie.

       Personalitatea unui detectiv particular este definită de următoarele coordonate:

- inteligenţă şi capacitate de a analiza, ordona şi sintetiza datele şi informaţiile obţinute pe care să le consemneze într-un raport de concluzii, care să răspundă cerinţelor beneficiarului;

- să aibă spirit de observare şi putere de memorare, pentru a reţine acele aspecte şi detalii care să-l ajute în soluţionarea cazului;

- detectivul particular trebuie să fie un individ curios, un fin analist şi psiholog, să nu se lase niciodată înşelat de aparenţe, să fie sceptic faţă de ceva care pare evident, să fie suspicios în privinţa naturii umane şi să cerceteze profund pentru aflarea adevărului; cu alte cuvinte să aibă curiozitate şi imaginaţie;

- un bun detectiv trebuie să aibă un anumit bagaj de cunoştinţe despre viaţă şi despre oameni în general. Practica muncii de detectiv impune raporturi şi contacte cu persoane din toate sferele vieţii, lucru ce impune adaptarea cu uşurinţă la nivelul de referinţă al acestora;

- cere ceva talent actoricesc pentru rolul jucat;

- cere pasiune pentru această activitate, respectiv cere talent, dorinţă şi dăruire de sine;

- presupune rezistenţă la efort prelungit, capacitate de a învinge starea de oboseală, a nu te plictisi, a-ţi păstra calmul, pentru a indeplini misiunea asumată;

- trebuie să aibă capacitatea de a păstra un secret, cunoscut fiind obligativitatea de a păstra secretul profesional;

- să aibă abilitatea necesară mânuirii echipamentelor tehnice, pentru probarea serviciilor prestate, care să convingă pe client de realitatea celor constatate;

- detectivul particular trebuie să dovedească onestitate şi corectitudine în muncă, să reziste tentaţiilor de a se lăsa mituit, să evite orice implicare emoţională în cazul instrumentat, chiar dacă impulsurile ar fi foarte mari, etc.

       Un argument important în favoarea justificării acestei profesii menite să satisfacă nevoia de informaţii şi de securitate privată este faptul că detectivul particular este un profesionist care acţionează în condiţiile legii, iar activitatea sa este jalonată de aceleaşi principii de muncă (respectiv imparţialitatea, responsabilitatea, loialitatea şi discreţia) ca şi cea a lucrătorului din structurile specializate de stat.

       Un alt argument, deosebit de important este faptul că serviciile detectivului particular nu implică birocratism, operativitatea în rezolvarea cazului, indiferent de condiţii şi timp de acţiune, fiind unul din scopurile detectivului, cu implicaţii financiare directe.

       Nu în ultimul rând, obligaţia de păstrare a secretului profesional, discreţia şi profesianalismul, întărite de legile funcţionale ale economiei de piaţă, reprezintă o adevărată "carte de vizită" pentru detectiv.

       Detectivul particular poate fi definit ca fiind un profesionist care acţionează în condiţiile legii, în baza unor principii bine statuate, prin metode şi mijloace de muncă specifice, legale, în mod discret şi operativ pentru satisfacerea cerinţelor clientului, fiind conştient că de calitatea serviciilor prestate depinde imaginea sa publică şi viitorul în profesia aleasă.

       În conformitate cu prevederile legale, activitatea de detectiv particular poate fi desfăşurată numai de persoanele care sunt atestate profesional de către o comisie instituită la nivelul inspectoratului de poliţie a judeţului, respectiv al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în urma verificării cunoştinţelor de specialitate potrivit temeticii stabilite şi aprobate de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.

       Poate dobândi calitatea de detectiv particular persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are cetăţenia română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European;

b) posedă cel puţin studii medii şi este absolventă a unei şcoli postliceale de detectivi sau a îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale ori este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior;

c) este aptă din punct de vedere medical;

d) să nu fi fost condamnată pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;

e) nu desfăşoară o activitate care implică exerciţiul autorităţii publice;

f) a obţinut avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, după caz;

g) a promovat examenul de atestare a calităţii de detectiv particular, ori deţine un certificat de calificare în această profesie sau un atestat similar eliberat în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European.

       Legiuitorul nu face nici o referire expresă cu privire la vârsta celor care doresc să dobândească calitatea de detectiv particular.

       Totuşi, din interpretarea cerinţei potrivit căreia persoana care susţine examen pentru obţinerea atestatului de detectiv particular trebuie să fie cel puţin absolventă de studii medii cu diplomă de bacalaureat şi a unui curs postliceal de specialitate, se desprinde concluzia că limita minimă de vârstă pentru practicarea acestei profesii este de cel puţin 20 de ani.

       În ceea ce priveşte condiţiile de pregătire profesională necesare pentru a dobândi calitatea de detectiv particular, legiuitorul român a prevăzut în mod expres obligativitatea absolvirii unui curs post liceal de detectivi particulari. Totodată legea reglementează şi excepţiile de la această condiţie şi anume:

a) persoanele care au îndeplinit funcţia de poliţist sau de lucrător în cadrul unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale;

b) absolvenţii unor instituţii de învăţământ superior.

Cu privire la aceste condiţii se impune precizarea că, indiferent de categoria din care fac parte, persoanele care doresc să îmbrăţişeze această profesie vor trebui, fără nici o excepţie, să promoveze examenul de atestare a calităţii de detectiv particular, organizat în condiţiile legii.

       Pentru susţinerea examenului de atestare a calităţii de detectiv particular, cei interesaţi trebuie să depună la inspectoratele de poliţie judeţene sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti, următoarele acte:

a) cerere;

b) curriculum-vitae;

c) actul de stare civilă, copie legalizată;

d) actul de studii, copie legalizată;

e) actul de absolvire a unui curs de specialitate, în copie legalizată;

f) certificate medicale şi de testare psihologică eliberate de către o unitate sanitară specializată, respectiv, de un laborator autorizat;

g) certificat de cazier judiciar;

h) declaraţie din care să rezulte că nu desfăşoară o activitate care implică exerciţiul autorităţii publice;

i) dovada achitării tarifului pentru susţinerea examenului de atestare a cunoştinţelor, stabilit în conformitate cu dispoziţiile legale.

       Calitatea de detectiv particular se dobândeşte în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi a examinării candidaţilor de către o comisie instituită la nivelul inspectoratului de poliţie judeţean, respectiv al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

       Comisia se întruneşte trimestrial iar verificarea cunoştinţelor se face potrivit tematicii aprobate de Inspectoratul General al Poliţiei Române.

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii, care implică exerciţiul autorităţii publice;

b) activităţi care influenţează independenţa profesiei ori contravin bunelor moravuri;

c) exercitarea nemijlocită de fapte de comerţ, cu excepţia celor conforme obiectului de activitate şi îndeplinirii atribuţiilor specifice.